-Vrieţi mieniu compliet sau siimplu ?

E sfârşitul anilor ‘90 şi sunt în Chişinău. Hotel Codru. Frânt după o călătorie lungă. Cum nu am chef să mănânc în oraş răspund:

– Compliet.

– Şinzăsi de mărşi.

Mă gândesc că şinzăsi de mărşi pe zi o să susţină jumătate din economia legală a Chişinăului pe durata şederii mele acolo. Sunt frânt de oboseală şi vreau să dorm.Plătesc.

Primesc o cheie mare legată de o jumătate de kil de bronz. Mă bucur – nu de alta dar sala de sport nu au. Nici liftul nu merge şi stau la etajul 7. Oameni buni; probabil au văzut că sunt pasionat de work-out. Primesc şi două cutii: una lunguiaţă şi una rotundă ambele dintr-un carton urât pe care scrie ceva în rusă.

– Ce să fac cu cutiile ?

– Aista îi cutiie di nimişit gandaşii !

Îmi arată cutia lunguiaţă.

–   Ce e ?

Îmi răspunde vorbind tare cu pauze lungi intre cuvinte ca si cum aş fi poate surd si sigur tâmpit.

– Cutiiiiie diiii nimişîîîîîîtttttt gandaşiiii şie nu înţieliejeţi ?

– Şi asta ?

– Pientru mieniu compliet!

Tanti cu care vorbesc e cât apartamentul în care am crescut. Nu îndrăznesc să îi cer să îmi explice cum funcţionează cutia pentru animale sau cea pentru meniu complet.

Ajung în cameră. E minunată dacă îţi doreşti să experimentezi întoarcerea în timp sau dormitul în ceva care simulează cat mai bine grajdul de la Budrea. Deah – ţigan snob. Sunt in chestia care ar trebui sa fie baie când sună telefonul.

E doamna amabilă.

– Faşieţi triebuşioara mică sau triebuşioara mare ?

Mă gândesc că balena de la recepţie e mai tare ca mătusa-mea Geta singura din familie care citea viitorul. Îi răspund politicos – sunt adult şi nu sunt obişnuit să fac comunicate de presă când mă duc la budă. Închid telefonul. Sună din nou. Îl scot din priză. Sunt obosit şi stresat de triebuşioara mare.

Trec cinci- zece minute – bătăi la uşa. Mă gândesc că nu am văzut scripeţi şi nu îmi imaginez cum ar fi putut dihania să ajungă la etajul 7. Sunt linştit.

Deschid uşa şi îmi dau seama că vrăjitoarea nu a greşit prea tare când vorbea cu mine ca si cum aş fi fost tâmpit. Puştoaica blondă din faţă mea e evident “mieniul compliet”. Mă duc la recepţie şi cer meniu simplu. Dihania mă întreabă cu dispreţ dacă vreau altă “fătucă”. Nu vreau. Plătesc 15 mărşi şi sfârşesc dormind în maşină. Nici prezervativul bun pentru petice auto şi nici creionul di nimişit gandaşii nu au reuşit să sperie animalele care jur că erau fie spioni mai mici ai KGB -ului fie un neam uriaş radioactiv de libărci .