Pentru mine politica a fost întodeauna un fel de boală venerică. Un fel de gonoree- o chestie de care am auzit și despre care știu ca trebuie evitată cu orice preț, nu de alta, dar e rușinoasă și chiar dacă nu e gravă, doare foarte rău.

O pacoste care necesită un amestec solid de nesimțire, șmecherie, slugărnicie și oportunism. Politicienii par iremediabil loviți de o cufureală lingvistică, fracturi logice și nevoia de a apărea la tot felul de haznale mediatice și la ProTV. Sunt și excepții, dar fie nu sunt în fruntea vreunui partid, ci mai la periferie, fie par și ei pe o traiectorie sigură de a fi loviți de aceeași streche ca șefii lor.

L-am auzit acum câțiva ani pe Vanghelie Almanahe spunând că niciodată PSD-ul nu va avea un lider cinstit. PSD-ul, credea el, are nevoie de un lider “șantajabil”, căci altfel “noi toți ajungem la bulău“.

Politica este lumea cu curul în sus. Lumea unde e firesc ca un “diplomat” care reprezenta Securitatea la Pactul de la Varșovia să fie ministrul de externe al unei țări care are Președinția Consiliului Uniunii Europene, un condamnat pentru furt să fie ministru, Vâlcov condamnat la 8 ani să fie cel mai influent om în govern, iar cel mai important om politic – Dragnea să fie condamnat la 3 ani și 6 luni după ce a mai primit o condamnare cu suspendare.

Politica este lumea Vioricăi, a lui Andrușcă, Pleșoianu, Nicolicea, Iordache, Nicolae și Codrin. Lumea unde un pușcăriaș, dovedit turnător la securitate și omul care a gestionat fondurile Securității este cel mai influent când vine vorba de promovarea politică. Deține un post de televiziune și a fost “tatăl” celei mai puternice alianțe politice făcute vreodată în România – USL-ul.

Liderii politici ai României sunt aceiași de mulți, mulți ani. Pilele și rudele lor sunt în cea mai mare parte “noile talente” ale clasei politice. Ei și goarnele lor de la televiziuni și ziare au adoptat o politică a dihorului care a funcționat excepțional de bine în avantajul lor. Politica pute în mod îngrozitor, se aruncă tone de rahat mediatic zilnic, așa că marea majoritate a oamenilor cu bun simț stau deoparte. “Băieții lui Năstase” continua să domine nu numai politica, dar și opinia publică.

Oamenii buni sunt cei care fac lucruri bune.

Sociopații care vorbesc despre lucruri bune, cei care se roagă demonstrativ pentru ele și care se îmbogățesc din sifonarea banului public sunt în politică. Politica este un joc periculos pentru mafioți care sunt mereu între a da încă o lovitură, pe de-o parte și pușcărie, pe de altă parte. Politica este pentru Gigi Becali, Radu Mazăre, Udrea și Fenechiu.

Așa am fost învățat de mass-media. Eu am vrut să fiu un om bun și am stat departe de politică.

România e condusă de politicieni în marea lor majoritate proști sau nemernici și de asta suntem în situația în care suntem. Mi-a fost frică să nu mă transform în unul dintre ei. Am fost un bou.

Am decis să intru în politică pe bune. Să candidez.

Nu imi place Bruxelles. Vremea e urâtă și oamenii din instituțiile europene sunt în bună parte fricoși sau aroganți, convinși că sunt plătiți să fie legume sau zei, sau pur și simplu pentru a face bani. Sosiile proștilor și oportuniștilor noștri sunt și acolo și de asta proiectul european este în situația în care este.

Dar nu sunt mai calificat pentru nimic altceva decât pentru alegerile pentru Bruxelles. Am fost trainer pe topica instituțiilor europene, am lucrat câțiva ani buni în fiecare zi cu Parlamentul și Comisia Europeană în Bruxelles, am un masterat în diplomație, am fost funcționar public superior la Consiliul Europei, am experiență în guvernul Cioloș și am fost director regional pentru una dintre cele mai mari organizații care lucrează cu refugiați.

Cu toate acestea, nu cred în indivizi. Cred în echipe. În cazul in care voi câștiga, salariul meu o să îl folosesc integral pentru a construi o echipă de 6 experți pe domeniul social și pentru a susține stagii de studii pentru cei mai buni tineri în Brussels. În acest fel 40-50 de oameni vor putea lucra și studia la Bruxelles pe parcursul mandatului meu.

Sunt convins că oamenii buni pot fi și politicieni buni. Așa că voi încerca să fiu unul.