“Hai bă ,să îl văd eu pe Alain Delon sau pe șmecherul ăla de Piersic cu nasul meu , la 1,62 și țigan, să vedem cum se descurcă. Dă-i în mă-sa, că dacă aveam și eu mecla lor eram prim-secretar la județ și nu un amarât de maistru.”

Nea Gogu a fost un tip urâțel, avea un nas mare și era destul de deștept, asta înainte de a deveni alcoolic.

Mi-a trecut și mie prin cap de câteva ori că, dacă ar avea chelia mea, Brad Pitt sau Clooney nu ar fi prea șmecheri nici ei, cum nici Michael Jordan nu ar fi cine știe ce la 1.73, deși pentru el am mai multă simpatie, pentru că e mai negru și mai boșorog, așa ca mine. De când are o armată de copii cu Angelina, am început să îl compătimesc și pe Brad. Pe Clooney înca îmi doresc să îl lovească beteagu’.

Nea Gogu a fost căsătorit cu Lica, o țigancă focoasă tare, pe care toată partea feminină a familiei mamei o ura cu spume – pentru ca, cică, ar fi fost curvă. Bărbații din familie erau domni și nu comentau, mai ales pentru ca erau mari admiratori ai fustelor ei scurte. Fashionu’ era o preocupare serioasă în familie- a doua în ordinea prioritătilor, după sfințenie. La fel ca la popa de la blocul vecin, legătura cu sfințenia era asigurată prin dezinfectări zilnice cu tărie și degustări ale sângelui lui Cristos o data ce erau îndeajuns de curățați de alcol peste 50 de grade. Mai toți au murit din cauza obsesesiei ăsteia cu curățenia. Niște adevărați martiri, care au sperat (până acum în zadar) canonizarea.

Lica l-a părasit, și nea Gogu s-a căsătorit cu tanti Ana, o romnie de pe lângă Corabia. Au stat cu noi în același apartament pentru un timp – 9 oameni ( sau 8 oameni si tata in opinia mamei) într-un apartament de 60 de metri pătrați.

Tanti Ana era o femeie un plic plinuță și de la țară. Cineva de 1,45 și dimensiuni potrivite pentru “femeie bună de casă”, cum zicea mama– 100, 100, 100. Cum pe vremea aia aveam vreo 8 ani, pentru o bună perioada “curvă” a însemnat pentru mine orice femeie care nu avea dimensiunile standard ale femeilor de casă, care purta fuste scurte și care declanșa privirile bovino-melancolice ale masculilor din jur.

Destul de repede dupa revoluție nea Gogu a început să facă bani. Își deschisese o afacere de spălare chimică a cazanelor de încalzire. Câștiga mult și s-a îmbogățit. A lucrat prin Cehia și de acolo a adus un video și niște casete cu pornache.

Nea Gogu a început să o trateze pe Ana ca pe o doamnă după ce a vizionat casetele cu pricina. Îi cumpara furouri și neglije-uri. Neglije-urile erau niște chestii din dantelă, semi-transparente, chiloți și bluză. Veneau și cu un “capot”, tot din același material. Dantela, roșu cu negru – clasă de clasă. Tanti Ana trebuia să îl aștepte pe nea Gogu când venea de la serviciu îmbrăcată în neglijeu sau în furou, în funcție de anotimp. Asta dacă nu își dorea un scandal cu bătută. Bineînțeles că purta chiloți pe sub chiloții dantelați, că doar nu era nesimțită. Probabil din cauza sezonului când a început chestia asta și a culorii roșii stridente, în capul meu tanti Ana are o legatura trainică cu borcanele de gogoșari în oțet învelite în tifon medicinal. Nu știu de ce punea mama tifon în jurul borcanelor, dar există posibilitatea ca lipsa de dantela să fie cauza. Oricum, tanti Ana avea aceeași eleganță în neglije-urile ei și pe tocuri, ca borcanele mamei pe rafturi.

La spitalul unde lucra mama, brancardierul era un rom din Fata Luncii – Cristi. Cristi era muzician și după spusele mamei, curvar. Cristi părea mândru de aceste calități ale lui- era un tip tânăr, frumos și tare haios. Eu citeam mult și veneam cu cărțile după mine, spre disperarea lui Cristi, care, deși era mândru și spunea peste tot cât de țigan și de deștept eram, ar fi vrut să am și eu ceva mai multe înclinații spre muzică si gagicăreala.

Undeva pe la 14 ani, citeam în camera asistentelor și m-a întrebat dacă mă simt bine. Ca să mă dau mare, i-am spus că sunt aporic. I-am explicat ce înseamnă aporia și despre dialogurile socratice. A părut interesat.

Prin 2005 – trecuseră aproape 20 de ani- m-am întâlnit cu Cristi într-un ghetou de romi din Italia. Am stat la povești și am râs cu hohote. Poreclele fetelor din ghetou erau ca de obicei haioase foc: Amnestia, Frumoasa, Icoana, Evadarea, Ambasada. Stăteam la masă și  discutam despre perioada în care era brancardier și despre mama, când Cristi începe să urle din senin :

–       Făăăăăăii, Aporiooo, adu și tu niște apă la naș-tu’ ăsta că moare de sete!

Aporia e fata lui Cristi. Plato e fiul ei.