“S-au căcat rumânii ăștia pe tine, băi nepoate”

Sunt amărât tare, am aflat că am luat 1.50 la olimpiada de mate pe județ. Nu am fost ultimul, a mai fost și un 1.25. E drept, m-am dus la concurs cu febră după o noapte nedormită din cauza unei măsele. Oricum, nu mă amăgesc era clar că nu aș fi putut să trec de 6 nici în cea mai bună zi a mea.

Probabil lunea aia este cea mai neagră zi din viața mea. Am inima frântă, m-a părăsit zâna blondă: scorpia de mă-sa nu a mai lăsat-o să umble cu mine fiindcă sunt țigan. În plus, nea Gogu cam are dreptate și simt pentru prima dată că sunt prost și că poate nu o să pot să fiu nicicând îndeajuns de deștept/norocos ca să pot să îmi depășesc condiția de fiu de tată alcoolic și mamă cu handicap etnic.

Nea Gogu e deștept tare, cu multă energie și haios. Se pilește un pic cam des și s-a făcut de râs rău la Constanța. Îmbrăcat într-un costum care stătea pe el ca pe gard, cu o sticlă de coniac în mână a închiriat o trăsură , s-a urcat în ea împreună cu familionul și a urlat cât a putut pe tot timpul plimbării :”să chiiiinte muzica și să vinăă lăutauriiii !”. Lumea s-a uitat la el ca la un nebun, dar omul s-a simțit bine. E cam ratat și speră ca eu să pot face ceea ce nu a reușit el: să fie un domn.

Au trecut mai mult de 30 de ani de atunci. Deși am mai avut momente când am fost sau m-am simțit tâmpit, în ultimele zile mi se pare că sunt luat de cretin și că asist la un concurs de căcat în capul meu fără să am eu, sau măselele mele vreo vină.

Avem un președinte smintit de o blondă artificială care, dacă ar fi să mă iau după afișele electorale fie a ratat, fie își dorește o carieră de starletă porno. Nu numai președintele și blonda lui, dar toți candidații la preșidenție par experți într-un singur lucru: vidanjarea eroică (în cazul Elenei erotică) a societății. Desigur, vidanjarea se va face în țoale de lux pe iPad-uri și eventual din Merțane sau BMW-uri. Mai toți candidații par incapabili în a vedea că ei sunt fie plini (majoritatea), fie mânjiți de rahat.

Avem un prim-ministru care, deși e namilă, a reușit să se îngroape în mizerii cu o determinare care ar merita titlul de  ptontul Romaniei. Un tip care părea deștept și cu dorința de a reforma un sistem politic nemernic, încet , încet devine imaginea hidoasă a unei clase politice care pute.

Avem de ales un președinte dintre câțiva alți candidați dubioși care par cu excepția uneia singure să vadă presidenția ca singura lor salvare sigură de la închisoare pentru următorii ani. Carisma tuturor la un loc e cam aceași ca a unei lopeți. Credibilitatea lor e cam la nivelul lui Ion, un dependent de droguri care mi se jură pe mă-sa și pe copiii lui de 5 ani că se lasă. Mă-sa e moartă și nu are copii.

Majoritatea oamenilor politici cu forță din România sunt viitori pușcăriabili și o bună parte dintre ei sunt creațiile fostului premier care a făcut câțiva ani de pușcarie pentru corupție.Restul sunt șefi de servicii secrete.

Avem o presă care în majoritatea ei reușește să fie mai nemernică decât oferta electorală . Controlată de oameni care sunt în pușcarie sau care ar trebui să fie în pușcarie pentru mulți ani. Slujită de mâncători de rahat profesioniști.

Mi-am petrecut o bună perioadă de timp în ultimii ani în ghetouri. Credibilitatea clasei politice și a presei românești este cam aceași cu a șmecherului de ghetou care poate să îți facă rost de voturi, prostituate, droguri, lucruri furate la o fracțiune din prețul real.

Diferența este că politicianul șmecher poate să îți dea pe lângă ceea ce îți da șmecherul de ghetou și slujbă, casă, pământ, contracte banoase sau decorațiile pe care fie nu le meriți, fie nu le poți obține altcumva decât lingând cururile lor.

Din păcate sunt o mulțime de oameni deștepți și bine intenționați care legitimizează o clasă politică abjectă slugărind șmecheri politici și raționalizând că vor reuși să schimbe ceva. O bună parte sfârșesc și ei compromiși în poziții călduțe prin consilii de administrații sau prin parlamentul European. O parte devin gargaragii si vidanjorii care se pregătesc să se cace în capul meu.

Există un risc serios ca noi să fim o replică a lui Gogu; frustrați, ne pilim din când în când și ne dăm în stambă. Eventual urlăm “să chiiinteee muzica și să vinăăă lăutaurii!” la meeting-urile electorale bucuroși că ne distrăm un pic în timp ce se cacă ăștia pe noi. Și visăm ca într-o zi să fim noi în poziția să ne căcăm pe alții. Și pentru asta ne vindem voturile sau carierele unor nemernici care sunt câteodată chiar deștepți sau carismatici. Devenind și noi nemernici.

Gogu a murit un alcoolic violent și aproape nebun. A fost bogat pentru câțiva ani. A făcut și ceva pușcarie, incapabil să își controleze dorințele.

Nu vreau să fiu Gogu sau să trăiesc in țara lui . Nici Bășit nu vreau și nici Ptont. Nu vreau să fiu laș, să îmi bag picioarele și să plec eventual după ce scriu un text patetic. Și deși Monica Macovei nu are carismă, comunică prost tare, nu are șanse să câștige o să mă duc să votez cu ea. Nu de alta, dar poate adunăm îndeajuns de multe voturi încât să apară un alt partid.Unul care să poată să ne curățe un pic nu de alta, dar ar cam fi timpul să ne și spălăm de rahatul celor care ne conduc acum.