Aseara am primit un email scurt. Trist rau.

asa.deci nepotul meu si fratele meu ar impusca tigani

minunat

M-am intrebat daca ar fi cineva care sa fi acumulat atata ura incat sa-mi impuste pustiul- tigan si el. L-ai impusca ? Si daca tu nu, dar totusi fratele sau tatal sau prietenul ar fi gata sa o faca tu ce ai face pe langa faptul ca ai incerca sa schimbi discutia jenat(a) ?

M-am decis cu ocazia asta sa impartasesc si povestea cu cai albi pe pereti.

Cai albi pe pereti

O femeie frumoasa – Ioana- imbracata intr-un costum elegant Armani – albastru inchis pantofi cu toc , ochelari de soare – geanta asortata coboara dintr-o masina eleganta – un tip brunet imbracat in pantaloni scurti cu niste adidasi destul de vechi si un maieu decolorat rosu  ii deschide usa. E nebarbierit, cheleste, ochelari de soare cu rama rosie de plastic, in jur de 25 -30 de ani.  Arata a tigan.

Tiganul se duce, deschide portiera si scoate un geamantan mare. Il pune jos si incepe sa il traga dupa el in spatele ei. O casa eleganta in mijlocul Bucurestiului.

Suna la usa.

Un tip blond cu ochii albastri iese si o imbratiseaza. In jur de 24-25 de ani.

–       Ce faci, sora ?

Zambeste larg fericit

–       Bine . Tu ce faci, Dan ?

Pupaturi . Si ea zambeste.

Tiganul intra dupa ei chinuindu-se cu bagajul. Casa este mare, veche, foarte eleganta. Tiganul se uita imprejur si fluiera a paguba. Fratele se uita un pic ciudat la el. Ioana se duce la baie.

Tiganul zice:

–       Hai ca eu plec, va las.

Se intoarce si merge spre usa. Dan se duce dupa el. Scoate o hartie de 5 lei si i-o da tiganului. Tiganul  zambeste ironic , ia banii se sterge cu ei pe obraji si zice:

–       Sa traiesti boieru’ mancati-as pulica mi-ai facut safteaua pe ziua de azi ! Zi si tu la revedere Zanei !

Dan se uita un pic nervos si un pic mirat la tigan. Tiganul iese.

Dan cu voce tare

–       Futu-va in gura de tigani tupeisti !

Tiganul aude asta coborand scarile. Zambeste stramb, un pic trist.

O bucatarie . Dan si Ioana la masa.

Dan:

–       Cum se zice la asta in germana ca tot uit ?

–       Fhrustuck

–       Ce faci sora, in Bucuresti ? Ce iti mai face neamtu’?

Ioana zambeste un pic stramb.

–       Probleme cu nemtoiu?

–       Ihi

–       Ce problema, sora ?

–       Eeee – problema de adulti, Dan.

–       Sora, te-ai despartit de ala – bravo, da-i dracu’ de nazisti!

–       Da, Dan

–       Definitiv!

–       Cred ca da, Dan .

–       Si ai alta alternativa ?

Ioana zambeste larg :

–       Deci ai alte alternative!  Dan zambeste si el.

–       Da Dan

–       Macaronar ?

–       Nu, Dan

–       Dar ce – hai ca acum am vazut Germania cu bogatanul ala as vrea macar un american, ca tot te plimbi tu cu slujba prin State.

–       Nu, Dan

–       Francez, olandez ?

–       Nu, Dan

–       Sa nu zici fata ca e arab – de asta te duci tu in ultima vreme prin tari de alea uitate de lume ?

–       Azerbaidjanul nu e tara araba dar nu, Dan, nu e arab.

–       Dar de unde e, sora ?

–       Tu de unde crezi ca e Dan daca sunt in Bucuresti cu ditamai bagajul?

–       Hai ma sora sa nu imi zici ca e roman !

Ioana zambeste

–       E din Romania, Dan

–       Sora, sa nu zici ca e moldovean! Moare tati daca aude!

–       Nu e, Dan.

–       Oltean ?

–       Nu, Dan

–       Aaaa, e bine atunci – e ardelean d’al nostru

–       Nu, Dan, e tigan – zambeste larg

Dan rade tare

–       Hahahaha – buna asta – sefa de multinationala cu tigan – tare, sora. Deci nu vrei sa imi zici. Si ce o sa faci, te muti aici in Bucuresti ?

–       Da, Dan

–       Super sora, o sa fie fain tare.

Discutia continua inca vreo zece minute. Cei doi povestesc si rad. Sunt foarte bine impreuna. Suna telefonul ei . Ioana raspunde.

–       Ce faci, Zanule ?

Dan zambeste larg si apoi – brusc – se albeste la fata. Voce stridenta :

–       Sora, tu umblii cu tiganul ala care ti-a carat bagajul  !

–       Zanule, te sun inapoi.

Fata ei se intuneca un pic. Devine foarte serioasa.

–       Da, Dan – ai vreo problema cu asta ?

–       Cu tiganul ala borat ! Ce o sa ii spui lui tati si mami ?

–       Ce fel de tigan crezi tu Dan, ca e ?

Dan tipa deja

–       Nu stiu ! Ce dracului conteaza – tigani borati !

–       E iubitul meu, Dan.

–       Tiganul ala ? Fata, tu ai inebunit – nu imi vine sa cred, tu chiar umbli cu tigan !  Asta e o gluma.  Nu se poate. Iti bati joc de mine. Hai mai sora, cum dracului – directoare de internationala si umbli cu tigan.

Voce ei devine dura.

–       Dan. opreste-te. Am nevoie de tine sa imi fii de ajutor. Asta e un tip bun, e foarte bun pentru mine. E o chestie serioasa. M-am mutat pentru el in Bucuresti. O sa imi sara multa lume in cap. O sa trebuiasca sa le spun alor nostri.

Ne-am imaginat de cateva ori cum ar fi fost sa ne ducem  la parintii ei in Ardeal, imbracat eu in costum alb cu palarie alba, ciocate albe, pe cal alb si cu Azur cantand pe langa noi Cenusareasa;  ea in unul din costumele ei elegante.

Intalnirea dintre cele doua mame – care in fapt au foarte multe in comun –  si reactia lor. Rudele ei, care ar fi trebuit sa inventeze ca as fi portughez vorbitor de romana ca sa nu se faca de rahat in sat.

Ne-am spart de ras. Dan s-a obisnuit si a recunoscut – ce-i drept, cu greu-  in cateva luni ca prietenul lui cel mai bun e tigan.

Parintii nu au aflat niciodata.