O nişă europeană potrivită

Diplomaţia românească ar putea să propună şi să obţină înfiinţarea la Bucureşti a unei Agenţii Europene pentru Drepturile Copiilor, Inovare şi Incluziune Socială. Propunerea n-ar fi un alt eşec.

În 2009, România a încercat să fie gazda Agenţiei Europene de Cooperare a Autorităţilor de Reglementare în Domeniul Energiei. A fost un eşec major, dar aşteptat, al diplomaţiei româneşti. Reacţiile întârziate, lipsa de colaborare şi coordonare între euro-parlamentarii românii, şeful Afacerilor Europene, MAE, Administraţia Prezidenţială şi Delegaţia României de la Bruxelles sunt câteva dintre motivele invocate. Lipsa de expertiză şi legitimitate, scandalurile cu „băieţii deştepţi” de pe piaţa energetică românească, proasta colaborare şi dezinteresul societăţii civile sunt şi ele motive clare pentru nereuşita spectaculoasă din 2009.

Faptul că MAE şi Administraţia Prezidenţială continuă să identifice sau sa foloseasca foarte slab nişele diplomatice care ar putea pune România într-o poziţie de leadership la nivelul Uniunii Europene rămâne problema principală. În plus, serviciile diplomatice româneşti au dovedit în mod repetat că nu sunt capabile să identifice şi să pregatească răspunsurile la crizele care pot afecta în mod negativ imaginea României.

În MAE sunt mulţi oameni excepţionali. Sunt greu impresionabil, însă toţi miniştrii de externe români pe care i-am întâlnit (cei au avut un mandat mai lung de trei luni în ultimii zece ani) sunt intelectuali cu mult peste media de inteligenţă şi de cultură a diplomatului european. Şi totuşi, cum se poate justifica impactul slab pe care îl are diplomaţia românească la nivel european, în ciuda resurselor umane – cel puţin la nivel de management superior – care sunt mult peste medie?

Răspunsurile din interior sunt predictibile. „Sistemul, cum este acum, este prost gândit şi are nevoie de reformă. Pilele şi ineficenţa sunt strâns legate de activitatea funcţionarului public din Ministerul de Externe. Deciziile importante în minister sunt foarte rar bazate pe gândire strategică şi experienţă. Reacţii pripite, presiunea şi loialitatea politică, o cultură birocratică disfuncţională care descurajează activ gândirea critică şi ascunde veştile proaste. Demotivare şi dezinteres, din cauza faptului că sistemul ignoră meritocraţia şi promovează oamenii în funcţie de vârstă.”

Sigur, toate acestea sunt probleme valide şi soluţionarea lor nu e deloc simplă. Schimbarea cred că poate veni de la identificarea corectă a nişelor pentru diplomaţia de la Bucureşti.

Propunere în aşteptare

 Avem probleme uriaşe în a gestiona problematica incluziunii romilor şi suntem întodeauna surprinşi de ceea ce se întâmplă. Scandalurile care izbucnesc periodic sunt lovituri serioase de imagine – acuzaţi fiind, răspundem defensiv şi cel mai adesea incoerent, dacă nu complet aiurea. Negocierile pentru Shengen au fost continuu afectate de aceste scandaluri.

Putem relativ uşor să transformăm ceea ce acum este o vulnerabilitate stridentă într-un domeniu de expertiză al României. Putem să devenim la nivel european lideri pe partea de minorităţi şi incluziune socială, mai ales în condiţiile în care Guvernul de la Budapesta – care s-a poziţionat întodeauna senzaţional şi a dominat discuţia pe minorităţi în UE – are acum mari probleme de credibilitate atât în Europa, cât şi în relaţiile cu SUA.

România ar putea, de asemenea, să controleze nişa de drepturi ale copiilor şi discuţiile despre reforma instituţională a sistemului de plasament al copiilor vulnerabili la nivelul UE. Experienţa României în aceast domeniu este greu de ignorant şi dovedeşte că putem să transformăm o sursă de scandal într-un succes recunoscut internaţional. Cele două nişe pot fi uşor corelate, iar diplomaţia românească ar putea să propună şi să obţină înfiinţarea unei Agenţii Europene pentru Drepturile Copiilor, Inovare şi Incluziune Socială la Bucureşti. Am putea în acest fel să devenim ţinta predilectă a fondurilor europene pentru copii, incluziune şi inovare socială şi să promovăm numeroasele exemple foarte bune implementate în ţară cât şi expertiza românească în aceste domenii.

Propunerea are toate şansele să nu fie un alt eşec. În locul scandalurilor cu „băieţi deştepţi” din energie, România are mulţi experţi recunoscuţi la nivel internaţional în aceste domenii. Marile puteri europene (Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, Spania, dar şi Olanda, Suedia, Danemarca, Belgia) îşi doresc o oprire a fluxului de romi din regiune (Bulgaria, România, Ungaria) şi au probleme mari în a stopa traficul de persoane, în special cel de minori.

Toate ţările din vestul Europei îşi doresc ca incluziunea şi inovarea socială să se întâmple în ţările de origine a migranţilor şi să evite astfel costurile mult mai mari ale incluziunii migranţilor săraci. O asemenea de iniţiativă ar aduce aproape societatea civilă şi ar îmbunătăţi dialogul social. Va fi în mod automat susţinută de toţi jucătorii importanţi, care au toate motivele să îşi dorească rezolvarea acestor probleme.

Şi ar fi un câştig important pentru imaginea României – şi un motiv de mândrie pentru diplomaţia de la Bucureşti. Mai departe, ar putea deschide multe oportunităţi pentru nevoia de reformă instituţională şi promovare a unor oameni noi şi energici într-un sistem care are mare nevoie să se reinventeze.