Citesc N.N Taleb – Anti-Fragilitate. Taleb explica in stilul sau caracteristic de ce ar trebui sa evitam sa fim curcani. Curcanii (cel putin la americani) sunt bine ingrijiti, primesc tot ce au nevoie si se ingrasa in mod constant.

Starea lor de confort si bunastare creste predictibil de pe o zi pe alta. O evolutie constanta, aproximativ liniara, spre mai bine. Cei care ii hranesc sunt prietenosi cu ei si de incredere. Asta pana cand ii taie.

M-am tot gandit ca la noi, in Romanica, curcanii astia sunt rari – noi suntem mult mai focusati pe porci. Societatea noastra are „problema porcului”/inclinatie pentru porci. Suntem mai mult porci decat curcani.

Desi credem ca traim prost, totusi nivelul nostru de trai comparativ cu media pe glob este mult, mult mai bun. Avem berica, gratarelul si ne permitem macar „neste” KFC, Mc Donalds, cartofii prajiti sau cate o saorma cu de toate. Canalele de televiziune, politicienii si vedetele noastre ne ofera rahatul, mizeria sau noroiul necesare pentru a ne racori si a ne simti un pic mai bine dupa ce i-am injurat pe unul sau pe altul.

Votam politicieni corupti si guitam tare ca sunt corupti, apoi ne lafaim cu ceva de baut sau de molfait uitandu-ne la Antena 3 (ca OTV-ul nu mai e) si citim pozele din tabloide.

O buna parte dintre noi spera deschis, iar altii in mod secret, ca poate la un moment o sa castige si ei ceva, la fel cum o fac porcii politici sau porcii afaceristi din tranzactiile cu statul. Daca nu noi, macar rudele sau prietenii nostri sa fie loviti de noroc si sa faca o smechereala care sa ne aduca si noua „succesuri”.

Avem insa si curcani. Curcanii asculta Radio Guerrilla, citesc filozofie, Dilema Veche, Kamikaze sau Catavencii, mananca sanatos sau macar organic, se duc la sala, se imbraca cu bun gust si se vaicaresc elegant.

Atat porcii, cat si curcanii dintre noi asteptam ca statul sa ne dea si nu facem mai nimic ca sa schimbam statul. Continuam sa dam mita pentru a ne rezolva problemele mai repede si sa ne bagam in fata la cozi daca avem ocazia sau tupeu. Pupam in dos autoritatea daca o intalnim, desi o injuram pe la spate de toti mortii sau macar o dispretuim cu spume.

Problema e aceeasi si la curcani si la porci. Ne obisnuim cu situatia pana cand ne vine randul la taiere. Porcul sau curcanul politic e mai abil, cateodata un pic mai sofisticat, dar si el are aceeasi problema. Va fi in cele din urma injunghiat, daca nu chiar sacrificat. Nastase este cel mai bun exemplu.

Taleb crede ca trebuie sa ne ferim de confort daca vrem sa avem succes. Cu cat mai multe socuri cu atat mai bine.

Eu urasc ideea sacrificiului. Mi se pare stupida si demotivanta denumirea de generatie de sacrificiu. Nu am chef sa fiu generatie de sacrificiu, eu vreau sa fiu in generatia de ne-porc si ne-curcan.

Pentru asta sunt necesare cateva lucruri.

1. Eu insumi sa fac ceva substantial ca sa schimb societatea asta.La fel de substantial pe cat as vrea sa faca cineva pe care mi-as dori sa il aleg sa ma reprezinte.

2. Sa sprijin oamenii care fac ceva bun. Nu pe facebook sau second life, ci in realitate.

3. Sa eliminam ambiguitatile din politica. Sa cerem de la cei pe care ii votam sa ne arate ce au facut in mod concret inainte de a ne spune ce or sa faca. Sa ii ajutam pe cei care ne plac fiind critici cu ei.

4. Sa incercam sa sprijinim sau sa ajutam la crearea unei prese independente si necoruptibile. Stiu ca suna aberant pentru multi, dar asta e din cauza dependentei create de statutul de porc sau curcan.

5. Sa ne gandim impreuna si sa mai adaugam niste lucruri care sa faca posibila promovarea meritocratiei de catre sistemul de invatamant si cel administrativ si sa ne punem pe treaba.

Pe langa ca sunt porc cu ambitii de curcan mai sunt si cioara. De primele doua sper sa ma vindec urmand tratamentul de mai sus, de ultima nu am cum – e de la mama.

Articol aparut si pe ziare.com