–       Costinele, vrei, mă, să faci niște bani ?

–       Mama mi-a zis să nu vorbesc cu țiganii.

E vară – am aproape 9 ani, trec în clasa a doua și ne-am mutat de vreo doi ani în Craiova. Sunt decis să îmi fac prieteni la bloc, că în țigănia de peste calea ferată nu mă mai lăsa mama. Îmi învinețise curul cu un tuberman – încă nu puteam să stau bine pe scaun, deși trecuseră câteva zile. Motivul: venisem murdar, cu hainele rupte și cu păduchi.

În țigănie mă simțeam super bine – mergeam la furat de cireșe și zarzăre, nu eram deloc diferit și eram cel mai bun la fotbal. Era însă cam departe și trebuia să trec șinele de cale ferată – adică un lucru interzis. Mama era clar hotărâtă: fie mă includ social, fie îmi tăbăcește curul.

Costinel e cu un an mai mare decât mine. E un puști tare popular în bloc, blonduț, cu ochi albaștri și ținta prieteniei mele – o șansă să ies din căcatul în care sunt ca singurul puști țigan într-un bloc de români.

Am o metoda de făcut bani pe care am învățat-o în țigănie, dar se pare că și Costinel e si el sub amenințarea învinețirii curului. Mă-sa e cam scorpie, iar banii un concept destul de abstract.

Trec vreo două ore.

Cristi, un băiat de 8 ani vine cu o înghețată pe care o linge cu sadism în fața ochilor beliți ai unui grup de puști cam de aceeași vârstă, care băloșesc de poftă.

–       Vreți, mă ?

–       Daaaaaaaa !

Cristi scuipă pe înghețată, zâmbește răutacios și zice:

–       Na, mă, luați !

În mod firesc, o mănâncă singur.

Înțeleg deodată că incluziunea socială pe caniculă poate fi rezolvată în alt fel. Mă duc și iau înghețată.

–       Costinele, vrei ,mă, înghețată ?

Lui Costinel îi strălucesc ochii de poftă și înghite în sec . Am cheltuit 3 lei sau12 Eugenii, dar sunt satisfăcut împărțind înghețata cu el.

Îl învăț cum e cu înmormântările și cum, dacă stăm la intersecții când trece mortul, lumea aruncă cu bani pe care putem să îi adunăm. Îi spun și cum putem să folosim în mod deștept ziarul la care are abonament tac-su și pe care îl șparleam eu din când în când pentru a afla toata logistica necesară pentru a face bani eficient la înmormântări. Chestia cu cititul anunțurilor mortuare din ziar, în mintea mea dovedește indubitabil că merita investiția de a mă duce la școală. Frica de bătaia mamei în caz de chiul, funcționa și ea.

Luna următoare de vacanță e cea mai bogată lună din viață. Facem cam 50 de lei pe săptămâna și schimb aristocratic Eugeniile cu înghețata wafe de la chioșcul din gară. Sunt zgarcit, continui să sar gardul de la ștrand și îi învăț schema și pe amicii mei din gașca de la bloc, care sunt ascultători, dependenți fiind de înghețată.

Cumpăr o minge de 35 de lei –cea mai procopsită minge la acea vreme, iar mamei îi spun că e mingea lui Costinel când mă întreabă. Mingea mă ajută să îmi fac intrarea în grupul de puști care joacă fotbal și rezolvă și ultima parte din procesul meu de integrare socială în grupul de baieți.

O investiție la fel de inspirată a fost cea într-un elastic, pentru că îmi asigură intrarea în gașca de puștoaice – lucru care echivalează pentru mine cu intrarea în rai, datorită unei puștoaice crețe și blonde care îmi place mult mai tare decât orice altceva, incluzând cireșele.

Bătaia cruntă pe care o iau de la mama la sfârșitul lui august când ghionoaia de mamă a lui Costinel ma pârăște și divulgă secretul bunăstării noastre pălește în comparație cu multiplele beneficii.

Între timp mi-am făcut o grămadă de prieteni, sunt ales mai întodeauna primul la fotbal, citesc ziarul cu plăcere, am o minge care o să mă mai țină încă vreo 2 luni, joc elastic în aceeași echipă cu zâna zânelor și am început să gândesc pragmatic.

Anul următor descopăr cerșitul la trenul internațional care vine de la Berlin și staționează 10 minute în gara care e la 2 minute de bloc . Puștii sunt fericiți : avem acces la ciocolată și bomboane străine .Tatăl lui Cristi spumegă și îi spune mamei ca “țigănizez” gașca de puști de la bloc. Mă simt mândru. E la câteva zile după sfârșitul școlii .

Nu îmi iau bătaie fiindcă mama promisese că nu mă troznește dacă iau premiul întai – motivație belea, ținând cont de faptul că fundul meu este deosebit de sensibil fiind frăgezit în mod constant.

Mă simt mulțumit: zâna blondă se joacă cu mine de fiecare dată când mă-sa doctoriță nu e prin preajmă și mi-am făcut câțiva prieteni printre băieții mai mari “donând” o bună parte din bomboanele cerșite de la trenul internațional, care nu îmi plac, lui Grasu’ tipul cel mai mare de la bloc. ”Donațiile” scad dramatic numărul de șuturi și de palme pe care mi le luam făcând pe deșteptul, puștimea știind că sunt protejatul lui Grasu’.

Învăț gașca la furat de cireșe și ne ducem în “aventuri” zilnice la vreo 3 km, unde sunt livezile. Descoperim un ștrand nou. Sunt cel mai negru din grup, dar asta nu mai este pentru nimeni o problemă. Îi învaț câteva înjurături în țigănește pe care le învățasem la rândul meu de la unchiu-meu Nini, fără ca mama să știe. Înjurăturile sunt de mare succes.

Ca orice lucru bun care se termină odata și-odată și acesta s-a terminat când a aflat mama de “afacerile” mele: se lasă cu bătaie și cu o interdicție. Citesc Cireșarii și Winnetou, iar capul îmi bubuie de idei…

Despre cum a ajuns Costinel gagicu’ Karinei – varamea probabil in alt posting.