Biserica este desigur cea mai ciumeaga din oras. Statui urate cu spume dar poleite cu aur sau cu vopsea galbena ca sa para de aur. Masini de masini afara.

Smecherii sunt imbracati toti identic. Costume la fel, veste la fel. Cefe groase, burtosi, tatuaje. O parte din familie – a fetei- sunt bruneti tare. Ma asez inspirat in partea lor asa ca albii din stanga imi zambesc cu gurile pana la urechi. Probabil ca par singurul mai aproape de neamul lor si care nu poate sa manance o vaca de unul singur din familia miresei.

Mirele e imbracat bine tare. Costumul Armani alb lucios pare sa ii dea siguranta. In mod sigur nu ar putea nimeni sa il calce cu masina in timpul noptii – respinge lumina mai bine decat triunghiul meu reflectorizant. Uitandu-ma atent la moaca lui ma gandesc ca in fapt ar putea sa fie multi care sa isi doreasca sa il calce cu masina si probabil i-ar sta mai bine in costum de camuflaj. Camasa e spectaculoasa – un violet dur. Baietii de onoare ( am scris initial si probabil destul de exact de omoare ) au si ei acelasi tip de camese dar sunt in costume negre.

In mod firesc domnisoarele de onoare sunt imbracate ielegant in violet. Nea Gogu ar fi murit de invidie vazandu-le nu de alta dar pare acelasi material ca furourile in care o imbraca pe tanti Ana. La cat de mari sunt unele dintre dihanii nu cred ca mai exista materialul ala pe stoc nicaieri.

Marea lor majoritate, atat barbati cat si femei, poarta cu stil ciocate din piele de sarpe. Afara nu sunt decat 40 de grade.

Mireasa e super piti. Jur ca atunci cand merge se aude piti piti piti piti.Tac-su are un lant de aur care ar putea lejer sa tracteze un TIR. Se rostogoleste cu ea pana la altar. Muzicieni sunt mustaciosi, imbracati sukar cu pantofi rosii si costume negre. Camasile si papioanele sunt atat de stridente incat inteleg nevoia unora sa isi tina ochelarii de soare pe ochi desi biserica este destul de intunecata.

Preotul este asa cum m-am asteptat foarte alb. Inteleg brusc termenul de Marele Alb. Pare gravid in ultima luna cu fata gravida in ultima luna a lui Petre Roman. Nu cred ca am vazut vreodata ceva mai mare. E bine ca se misca caci aerul e destul de statut in biserica.

Mariachii canta impecabil. Cei doi isi spun juramintele – par a fi scrise de varu’ Guta intr-o criza de melancolie.

Ceromonia se termina si ma trezesc pupat cu entuziasm. Ma simt bine. Imi promit sa mai vin in Texas la nunti. In jurul meu spaniola se amesteca cu engleza . Am fost inspirat sa intru in cea mai veche catedrala din San Antonio. Am incercat sa scap de caldura si am trait o super experienta.

Imi cam lipsesc pustii din Ferentari si mai sunt cateva saptamani bune pana cand o sa ii vad.

Boston, o buna parte din New Hampshire vazut. In poza de mai jos sunt in Concord – firesc la jumatatea drumului intre  Manchester si Liban.

Urmeaza coasta de vest a Statelor Unite. Mai jos cateva sute de mii de liliaci pe un apus de soare in Austin Texas.