Stimate domnule Mălin Bot,

În data de 2 Septembrie 2012 ați publicat în ziarul Adevarul un articol pe tema romilor deportați (http://www.adevarul.ro/opinii/comentarii/malin_bot/Tiganii_7_766793319.html).Mai jos aveți prezentată o reacție. Textul dumneavoastră este citat în italice.

De fiecare dată, ţiganii sunt aşteptaţi de câteva rude şi mai mulţi reporteri care consemnează ştirea. De fiecare dată lipsesc din peisaj „activiştii” pentru drepturile romilor.

Deși nu sunt un jurnalist profesionist, formarea mea de inginer îmi spune că “de fiecare dată” este un argument riscant. Lecturile mele cum ar fi Hume, Mill, Popper și mai nou Taleb îmi întăresc prezumția și îmi zic că, dacă voi găsi măcar o singură excepție la ceea ce scrieți întregul argument e dovedit a fi fals. Din păcate pentru dumneavoastră sunt cazuri documentate în care activiștii pentru drepturile romilor au fost prezenți la revenirea romilor din Franța, inclusiv în Timișoara. O minimă cercetare v–ar fi scutit de greșeala de mai sus.

Sunt o mulțime de ne-romi români deportați de diverse țări pentru diverse infracțiuni. Nu am găsit nicio informație care să releve faptul că ziariștii s-ar aștepta ca activiștii ne-romi pentru drepturile omului să fie prezenți la revenirea lor în țară. De asemenea, în zdrobitoarea majoritate a cazurilor lipsesc ziariștii. Se poate concluziona că, în general ziariștii prezenti la revenirea romilor sunt în căutare de subiecte senzaționale care se vând bine. Cum singura diferență între cetățeanul român neașteptat și cetățeanul român așteptat constă în faptul că cel din urmă este rom, putem spune că interesul este motivat de rasism sau confirmarea stereotipului rasist. Pentru mai multe detalii asupra acestui aspect, vă recomand să citiți Balibar, Taguieff , Apiah sau Bar-Tal.

“Nimeni nu-i ajută să schimbe ceva în viaţa lor din România, astfel încât să nu mai fie nevoie să plece de acasă. Nimeni nu se oboseşte să încerce să-i convingă că stilul lor de viaţă şi mentalităţile în care trăiesc sunt greşite, să le explice de ce e rău să furi sau să cerşeşti.”

Aceeași greșeală de logică: generalizare sau risc asimetric. Eu personal ajut. Știu și alți oameni care o fac. Mă obosesc și încerc să conving atât adulții cât și puștii cu care lucrez că este rău să furi sau să cerșești. O bună parte dintre ei au furat sau au cerșit în diferite țări din Europa.

Asta deşi în România sunt finanţate, din diverse surse, o grămadă de organizaţii care spun că luptă pentru drepturile romilor. În realitate, multe sunt ONG-uri cu sediul într-un laptop, cu nimic diferite de firmele de apartament care căpuşează licitaţii publice. Pentru a-şi justifica existenţa şi fondurile încasate, din când în când vânează cuvinte prin presă şi răcnesc „discriminare!”. La asta se reduce, prea des, activitatea multor „activişti” pentru drepturile ţiganilor.

Multe este un termen ambiguu. Un articol profesionist ar trebui să fie bazat pe o cercetare minimă și să includă cifre. ONG-urile rome din România care au un buget anual de peste 100.000 de Euro sunt mai puțin de 15. Cele care au un buget de peste 500.000 de Euro sunt maxim 8 și nu există nicio organizație care să figureze cu un buget de  peste 5.000.000 de Euro. Din cele menționate niciuna nu se încadrează în definiția dumneavoastră, iar majoritatea organizațiilor de acest fel angajează atât romi cât și ne-romi. Toate își plătesc datoriile la stat. Niciuna nu a facut afaceri cu statul de pe urma cărora să fi devenit cineva milionar. Niciuna nu a folosit bănci în diverse paradise fiscale pentru a înșela statul român. Desigur, sunt destule organizații care ar trebui să dispara. Însă, este greu de crezut că organizațiile de romi au căpușat măcar 0.01% din valoare totală căpușată de cel care vă plătește salariul și deține ziarul la care lucrați. Presa din România estimează numai datoriile către stat ale lui Dinu Patriciu la peste 600 de milioane de Euro.

Este un obicei ipocrit care ascunde, de fapt, lipsa unor soluţii eficiente pentru situaţia în care se află această minoritate, lipsa interesului de a schimba ceva sau pur si simplu foarte multă lene. Pentru mulţi, un ONG e doar o sinecură şi etnia e paşaport către o destinaţie călduţă, unde munca nu e necesară.

În întreaga istorie a guvernelor României nu a existat nicicând un ministru care să fi avut o minimă expertiză în incluziunea socială a romilor. Niciodată o persoană în poziții de decizie pe această problematică nu a fost numită pe criterii de experiență sau expertiză. Sunt parțial de acord cu faptul că exista lene și lipsă de interes dar, în principal vina este a organelor competente- guvern, ministere și administrații publice, nu a ONG-urilor. A ignora cele de mai sus, e greu de justificat pentru un jurnalist de calibrul dumneavoastră. Desigur,  lenea, aroganța sau necunoașterea pot fi invocate.

E mai comod să vânezi cuvinte dintr-un birou, decât să mergi într-un sat uitat de lume şi să convingi trei familii să-şi trimită copiii la şcoală. E mai comod să te cerţi cu un jurnalist la TV, pentru că a spus ţigan în loc de rom, decât să convingi un bulibaşă să renunţe la nunta copilului minor. Este mult mai uşor să redactezi un comunicat de presă la trei luni, decât să convingi o companie multinaţională să se implice social pentru o comunitate săracă.

Sigur că aveți dreptate. Așa cum este, de asemenea, mai comod să scrii un articol slab sau deloc documentat, plin de generalități stereotipice și în majoritatea lor false, decât să te chinui să schimbi ceva în România reală. Atâta timp cât dumneavoastră nu faceți un lucru pe care îl cereți altora să îl facă, riscați să fiți acuzat de ipocrizie. Sunt o mulțime de familii de ne-romi din zone rurale care ar avea mare nevoie de ajutor și care ar putea să vă ajute pentru a scrie articole mult mai documentate și mai de success. Există o mulțime de alcoolici violenți români cu care este greu să porți o discuție să nu își bată copiii și nevasta și pe care sigur ați putea să îi convingeți că sunt niște nemernici și trebuie să se transforme. Ziarul dumneavoastră câștigă bani importanți  prin reclame la tot felul de băuturi alcoolice și alimente nesănătoase, sau din anunțuri care în mod evident prezintă prostituția mascată. Poate ar trebui să schimbați asta mai întâi și apoi, folosindu-vă experiența, să învățați și pe alții cum ar trebui să o facă în mod eficient. În mod sigur vom fi mulți oameni din ONG-uri care vă vom asculta.

Este comod, dar inutil, pentru că astfel nu se schimbă nimic în bine în viitorul comunităţilor cu probleme, indiferent de etnia care le formează.

Vă propun să faceți ceva incomod și util. Veniți la centrul nostru din Ferentari și voluntariați pentru noi. Învățați câțiva dintre copiii noștri să facă jurnalism. Vă promit că o să vă simțiți bine și că o să vă schimbați, măcar unele dintre ideile preconcepute pe care le aveți. Și poate, veți avea un subiect foarte bun pentru articolul următor.

Valeriu Nicolae este fondatorul Policy Center for Roma and Minorities (PCRM). Organizatia a primit premiul UNICEF 2012.