Sunt , ca de obicei, în așteptare într-un aeroport și-mi sună telefonul. După ce confirm ca eu sunt persoana căutată și aflu cu cine vorbesc mi se spune abrupt :

-Băi, am lovit un taximetrist țigan, vorbește tu cu el, amenință-l, zi-i ceva că e de-al tău !

Am o slujbă de director regional al unei organizații internaționale. Nu, nu are nicio legătură cu “țiganii” și nici cu negocierea conflictului in caz de accidente auto . Cel care mă sună este unul dintre cei mai de succes intelectuali /artiști români. Știe că fac ceva „de bine” prin Ferentari, dar fără să cunoască prea multe detalii. Avem un prieten comun și știe că sunt rom.

Mă conformez, domnu’ e persoană importantă și “țiganul” de serviciu din mine răspunde prompt la cererea superiorului.

Taximetristul e nervos. Îl întreb dacă vorbește “țiganeste” în “țiganeste”. Nu vorbește. Deși înțeleg , nici eu nu vorbesc prea bine așa că e o ușurare.

Îl întreb dacă îl cunoaște pe unul dintre mafioții din Ferentari. Eu nu îl cunosc, dar mă gândesc că așa se face în situația asta. Omul e supărat și îmi spune destul de politicos că i-a fost lovită mașina și că “ăla” e un idiot care habar nu are să conducă. În plus, “urlă la mine ca nebunu”.

Discuția îmi pune în mișcare neuronu’. Pricep că intelectualul de succes mă privește ca pe un fel de Tarzan. Asigur comunicarea între rasa lui superioară și familia mea de maimuțe.

Mă gândesc cum ar fi ca de fiecare dată când aud în metrou, pe stradă sau oriunde altundeva un cretin rasist, dar intelectual zicând ceva “dulce” despre “țigani” să mă apuc să fac același lucru.  Mă și văd sunându-l pe domnul Liiceanu sau pe domnul Pleșu( avem amici comuni și am dat mâna cu ei de câteva ori) :

– Băi , domnu’ Plesu ( ca eu sunt cioară simțită mă plimb cu avionu’ si vorbesc cu domnu’) e aici un rasist care delirează, hai că e de-al tău, intelectual! Vorbește tu cu el, amenință-l, zi-i ceva!

Introspecția mea este întreruptă destul de abrupt de domnul din elita culturală care se simte amenințat de culoarea taximetristului și care urlă nervos în telefon:

– Băi zi-mi ce să fac acum ! Ăsta sigur vrea bani de la mine !

Mama, când o întrebăm prostește ce să fac, îmi răspundea cu eleganță:

-Ia-te cu mâinile de cur și sări în sus !

Am o detentă super ca urmare a exercițiului ăstuia repetat. Îl sfătuiesc, cu aceeași eleganță, să-și îmbunătățească și el detenta și închid telefonul.