Mi-am pus țoalele cele bune. Am purtat pentru prima data cămașă cu butoni; butonii au venit la pachet deja montați pe minunăție . Habar nu am cum se pun, am băgat mâna fără să îi deschid si a mers. Am îmbrăcat costumul cel de înmormântare cum ar fi zis bunica .Nu l-am mai purtat până acum. E marca “TED nu mai știu ce ”clar chestie de predestinare. Pantofii de anu’ trecut e drept dar și ei sunt aproape noi, sigur ar fi primit validarea bunicii pentru evenimentul final.

Înțolit așa am fost cât pe ce să îmi zic “sărut-mâna boierule” în oglindă. Acum, domn fiind, am avut o revelație că toată prezentarea mea de la TED nu se mai potrivea. Aveam pretenții , arătam ca un secretar la Comisia cea Barosană de le Bruxelles. Am șters toata prezentarea și am rescris . Primul slide :

“Sufletul activistului este pur ca lacrima pruncului scăldat în lumina soarelui răsărind la Sarmisegetuza, bunătatea lui e nemărginită și incomprehensibilă așa cum este și determinarea,verticalitatea și adevărul care mustesc eroic și indubitabil …”

Piticii din cap au început să huiduie și să îmi ceară să bag pantonimă și teatru dacă tot fac pe Dan Puric .

I-am liniștit cu greu, nu de alta dar nu mă pricep la pantonimă. Le-am propus piticilor să încep cu ce premii am câștigat. La țoalele mele să mă dau deștept cu premiile câștigate și să mă plâng cât de neînțeles sunt părea logic. Pitici au zis că nu merge, nu de alta dar m-au invitat oamenii la TEDx, mă publică din când în când până și Dilema Veche -pot să mă fac super înțeles numai să încerc.

Apoi m-am gândit să încep „glorious” spunând că filmul documentar care m-a obsedat din 2007 încoace a câștigat cel mai bun documentar sâmbătă seară la Zurich. Am câștigat the Golden Eye.

Tiganu’ a luat “ochiu dă haur” ca titlu mare cât ecranul de proiecție cu luminițe care se plimbă în jurul cuvintelor așa ca pe Broadway a fost o ideie care a făcut super fericiți o grămadă de pitici.

Titlul cu traducerea în țigănească pentru românii palizi și cu fițe de superioritate suna bine tare pentru pitici, fericire mare la mine in cap. Veto de la domnu’ bine ințolit .Nu merge că la TEDex vin oameni mișto și în plus titlul nici nu e adevărat; eu am fost mai mult cu ideile și încurajările. Premiul a fost posibil prin munca la o mulțime de oameni senzaționali a căror contribuție a fost mult peste a mea. Alex Nanau, Bianca, Catalin, Marcian, Florin, Mihaela, Ionela, Ralucile, Alex, Sabina …

Deschid o paranteză, am întrebat-o pe mama și da, am mâncat rahat când am fost mic deci se justifica norocul meu de a avea o grămadă de oameni buni, buni care mă ajută cu tot felul de idei țăcănite care le vin piticilor mei.

Apoi piticii au hotărât să fim transparenți și să povestim tot procesu’ audienței la TEDx. Așa am făcut. Le-am spus și de smântâna de la Chicago (vezi postarea urmatoare) și de Robinet.

După TEDx m-am dus și am cumpărat vitamine pentru puștoaica gravidă din ghetou. Am distribuit câteva din hainele de corporatiști ale prietenilor mei. Am fost în ghetou cu una dintre cele mai tari persoane pe care le știu. Îmbrăcat în țoalele de domn; nu am avut timp să mă schimb. Apoi cu puștiul meu și cu Toto am intălnit un alt domn mișto tare la o expoziție de gravură. Am terminat seara vorbind cu unul și asteptand încă câțiva dintre oameni senzationali. A fost super bine, rahatul mancat cand eram mic incă funcționează. Sper că a mers și pentru cei care m-au ascultat la TEDex Victoria.