USR
Ma intreb de cateva saptamani cum a ajuns USR-ul in situatia actuala. Cum s-a putut intampla ca singurul partid in care zdrobitoarea majoritate a senatorilor si deputatilor sunt onesti, super destepti pe nisa lor si o parte dintre ei profesionisti impecabili, in loc sa devina partidul magnet pentru cei mai multi dintre noi, cei care am iesit in strada in iarna, a devenit o mai mica sau mai mare dezamagire si o justificare pentru dezgustul sau apatia politica a celor care ar trebui sa fie implicati in politica?
Si dincolo de asteptarile noastre, adesea exagerate care de multe ori se potrivesc mai bine partidului pestisorului de aur, dincolo de cosmarul managerial pe care il implica un grup de zeci de oameni foarte inteligenti, incapatanati si fara prea mare experienta in a accepta si a munci pentru un compromis agreat, dincolo de petardele ‘formatorilor de opinie’ platiti de mafioti de tip Vantu si Ghita ma framanta ce s-ar putea face pentru ca USR-ul sa devina motorul pe care multi ni-l dorim pentru a reforma clasa politica.
E clar ca s-au facut multe greseli si ca USR-ul a avut o comunicare haotica si adesea contradictorie. Ca in loc sa isi impuna o agenda politica clara a permis ca agenda lor sa fie de multe ori impusa din exterior. De asemenea, e clar ca paranoia nationala de tipul „se fura partidul”, a dihotomiei tampite „ ori esti cu noi ori esti impotriva noastra”, complexul dreptatii absolute si inflexibilitatea opiniilor sunt toate motive serioase pentru care avem in acest moment un partid in criza si in mare pericol de a se faramita.
Nicusor Dan a creat USR-ul si merita mult mai mult respect decat primeste in acest moment. Din pacate nu cred ca are nici carisma, nici dorinta si nici calitatile manageriale de a conduce un partid in care marea majoritate a celor care sunt in fruntea lui au obsesia de a schimba lumea. Obsesii bune dar de multe ori contradictorii. Poate Nicusor ar putea fi un primar exceptional pentru Bucuresti si poate acesta ar trebui sa fie obiectivul principal al lui pentru perioada urmatoare . Cred ca USR-ul are nevoie de o personalitate sau si mai bine de personalitati capabile sa conduca si sa motiveze oameni super inteligenti si desigur dificili. Desi personal cred ca ar fi cel mai bine ma indoiesc ca Dacian ar vrea sa se implice in asta. In plus sunt sigur ca nu este singurul capabil sa impuna indeajuns respect incat sa asigure disciplina si motivatia necesara pentru a face USR-ul un partid capabil sa bata PSD-ul in alegeri.
Din afara solutiile par, bineinteles, mult mai simple. Un mesaj foarte clar de unitate a partidului si un apel bine scris pentru a atrage in USR a pe cei care isi doresc reforma clasei politice, ar fi primii pasi. Folosirea unor principii relativ simple cum ar fi onestitate, succes profesional care sa preceada cariera politica si obiective clare pentru a schimba in bine Romania cred ca ar putea atrage oameni noi si ar schimba situatia actuala. O disciplina foarte clara de partid de opozitie ar fi urmatorul pas. Explicarea clara a unei colaborari cu Platforma 100 este, de asemenea, necesara.
Pentru mine logic ar fi ca Platforma 100 sa devina think-tank-ul reformei administratiei locale si al clasei politice, iar USR-ul partidul capabil sa forteze implementarea .
In mod paradoxal sper din toata inima sa nu am dreptate, iar USR-ul sa reuseasca sa isi rezolve problemele de leadership fara interventii din afara partidului. As fi vrut sa ii spun toate astea si chiar mai multe lui Nicusor Dan, dar, din pacate, desi am incercat in mod repetat sa ma intalnesc cu el, nu am reusit. Eu cred ca USR-ul este singurul partid frecventabil pe care il avem si o sa fac tot posibilul sa ajut de fiecare data cand voi putea sau cand va fi nevoie.
din pacate e valabil si pentru ciolos. aceeasi lipsa de pozitionare ferma de subiecte sensibile, carisma nu prea, lider nici atat. trist pentru noi, ei cred ca se simt bine in lumea lor.
Poate nu ar trebui exagerat cu aceste pretenții de carismă. Aproape toate persoanele negative au avut-o. Nu ne putem lipsi?
Important e ca acesti oameni să învețe să își comunice ideile altfel le interpretează alții cum vor ei în locul lor.
Intrebarea ta e retorica, stii singur de ce.
Ce mai pot adauga… Rezultatele lor la alegeri mi s-au parut un potential enorm pentru ei sa se catare ca sa ajunga poate chiar majoritari la urmatoarele alegeri.
Dupa decembrie insa m-a frapat ca luni de zile si-au incremenit saitul si nu raspundeau nici la „feedbackuri”. Erau cit de cit activi pe FaceBook dar un partid fara sait web nu exista – de fap nimic nu exista fara sait. Intr-un tarziu mi-au explicat cam de sus ca ei sint voluntari, au familii, ce stiu eu. Nu eram eu o problema. Dar sa nu raspunzi potentialor tai fani e harakiri.
Cind nu raspundeau la feedbackuri sau se baricadau cu totii in spatele unei singure adrese e-mail impersonala (mai sint si altii) ma intrebam involuntar: De cine va temeti?
USR poate in continuare daca se leapada de fasoane gen PNTCD.
Si ultima parere, mai dura pentru „…onesti, super destepti pe nisa lor si o parte dintre ei profesionisti impecabili,…”
Cu totii venim dintr-un anume tip de invatamint care produce (are programa scolara pentru asta) analfabetism functional. Intri analfabet si iesi functional. Analfabetism functional se mainifesta ca un defect genetic: apare cind nu te astepti, dupa ce ai terminat o facultate, ai dat un doctorat pe bune.
USR are sanse si merita. Dar intrucit totul se plateste trebuie sa invete ce se plateste.
Si poate inca ceva de accentuat, ceeac de fapt sugerezi. La români vaicareala si aratatul cu degetul la greselile opozitiei, exagerarea atacului la persoana in numele binelui nu bate la ochi. Dar daca ai apucat sa te dezintoxici, atunci bate la ochi. Daca te marginesti sa-i critici pe altii (sau dai impresia ca pui accentual pe asta) fara ca in loc sa propui solutii, sa arati viziuni, atunci poti fi perceput ca lipsit de continut.
Nu spun nimic nou.
Din nefericire URS s’a nascut din URB si USB din Asociatia Salvati Bucurestiul. Cu alte cuvinte ea s’a nascut dintr’o miscare civica bazata pe activism. Acum criza ei este accea a transformării activistului (fără conotații negative) în om politic. Ca activist trebuie să strângi oameni pentru un țel comun. Ca politician trebuie să ai o viziune. Activitatea activistului nu se bazează pe personalitatea lui, cea politică însă da. Activistul tinde să păstreze țelul asociației în prim-plan, omul politic tinde să păstreze principiile sale în prim-plan.
Un exemplu: la o ședință de partid unul lider local spune „eu nu votez pentru că oricum nu contează pentru că ceea ce veți vota voi voi susține eu”. Uaaah! Asta este activism pur. Un fel de ong pentru reprezentarea politică, ceea ce nu merge.
Oamenii au nevoie de personalitati cărora să nu le fie frică să ia o atitudine. Or, din acest punct de vedere Nicușor Dan nu este o personalitate politică. El vrea cu toți în toate direcțiile… exact ca un ong care oferă reprezentare indiferent de direcția dorită ce cei reprezentați.
Ba mai mult s’a și opus primirii altor personalități. Nu discut persoanele respective. Există argumente pro și contra. Dar poziția USR a fost mai degrabă de a nu lua o poziție, de a nu se orienta către ceva. Poate o fi o nouă modă, un nou trend (sună bine mai ales că programul USR abundă în astfel de barbarisme), o nouă filozofie… habar nu am. Eu nu voi urma un lider în care nu pot avea încredere. Care este opac… sau mai rău, care reflectă pe toți și toare ca un glob de discotecă. Încrederea nu se câștigă așa.
Lucruri la fel de neplăcute pot fi spuse și despre Cioloș dar nu este locul aici.
Ceea ce trebuie reamintit este că conducătorul opoziției în Rusia a fost arestat acum ceva vreme. Eh… acela este un conducător. Știi care e poziția lui. Ai încredere în el. Nu știm dacă e cinstit, onest, &c…. dar aici nu este vorba de adopție sau căsătorie ci de o luptă politică în care nu vrei să te trezești că cel care este la conducere își dă demisia pentru că colegii lui au altă opinie decât el. Este ridicol.