Silviu e murdar tare. Are un zambet mai mare decat el si e tare fericit. Ionut a venit si el. De cand a fost inchis centrul de zi amandoi au fost luati de bunica si stau la vreo 20 de km de Bucuresti. Nu prea se mai duc la scoala dar au hotarat ca vin la antrenament in fiecare sambata desi le ia cam doua ore sa ajunga si antrenamentul incepe la 10. Saptamana viitoare sunt la rand pentru a veni la mine acasa si sunt tare bucurosi.

Spalat, cu ciorapi noi, Silviu joaca fotbal la fel cum zambeste – din tot sufletul. Pleaca tinand fericit cele cateva banane si mere care au ramas dupa antrenament. Nino e si el superfericit cu adidasii noi cu care se lauda cat il tin plamanii cand ajunge in ghetou.

Toto imi spune ca in ghetou pustii de la antrenament sunt intrebati de catre adulti “ ce mai face cu voi tac-tu Valeriu ?”. Am evoluat de la domn’ profesor, la domn’ Valeriu si acu tac-tu Valeriu. Banuiesc ca urmeaza un titlu de „sir”.

Am avut o saptamana buna. Am intalnit cativa oameni tare buni si mi-am petrecut marea majoritate a timpului facand ceea ce imi place cel mai mult la munca – leadership training. Palestinieni, armeni, georgieni, rusi din Abhazia si Osetia, libanezi, albanezi, romani…

Am ajuns inapoi in Romania noaptea tarziu sambata – fericit ca o sa vad pustii si cativa oameni tare buni la antrenamentul de la 136. Bogdan Baluta m-a sunat si o sa rezolvam saptamana viitoare cu ochelarii. Iulia incepe sa ia cate un pusti pentru un pranz. Madalina si Magda au fost super dragute si mi-a fost drag sa le revad pe Maria si Nicoleta. Rix e inca timid tare iar Vlad e super cu pustii.

O mama din ghetou in spital la urgenta cu multiple probleme, medicamente pentru Andreea si un pic de cearta pentru a evita o alta gafa de adolescenta sunt lucrurile mai putin placute.

Alex care e din ce in ce mai bine si are o pasiune pentru citit despre animale.Nu se prea poate desprinde de atlasul pe care i l-am cumparat.Totonel un pic adormit e fericit ca am facut ceea ce a vrut el pentru micul dejun.